Federația Română de Psihoterapie (FRP) are o istorie care reflectă eforturile comunității profesionale de psihoterapie din România de a se organiza, dezvolta și alinia la standardele internaționale de practică și formare. Originile sale stau în nevoia de cooperare și reprezentare unitară a diferitelor orientări psihoterapeutice într-un cadru profesional comun.
Rădăcini și începuturi
Deși forma organizată și oficială sub denumirea Federația Română de Psihoterapie datează din 2001, evoluția sa începe mai devreme, odată cu apariția primelor inițiative de colaborare profesională în domeniul psihoterapiei la începutul anilor ’90. În acea perioadă de după 1989, psihoterapia ca practică profesională și disciplină academică a cunoscut o reconfigurare și o nouă dinamică în România, după perioadele în care a fost redusă semnificativ sub regimul anterior.
În 1993, un grup de psihoterapeuți, printre care prof. Mircea Lăzărescu, s-au reunit la Gătaia și au înființat Asociația Română de Psihoterapie. Doi ani mai târziu, în 1995, o serie de asociații naționale de psihoterapie, de diverse orientări psihoterapeutice au aderat la nou-înființata Asociație Română de Psihoterapie. Tot în 1995, Asociația Română de Psihoterapie s-a afiliat la Asociația Europeană de Psihoterapie (EAP- European Association for Psychotherapy), intrând în marea familie a psihoterapiei Europene. APR preia astfel modelele de standarde de formare a psihoterapeuților prin legăturile stabilite cu școlile de psihoterapie din Europa.
Fondarea oficială (2001)
FRP s-a constituit ca o continuare a mișcărilor profesionale ce vizau susținerea psihoterapiei ca discipline și practică profesională, reunind organizații existente pentru a întări cooperarea și vocea comună a profesioniștilor.
În anul 2001, comunitatea profesională din diverse orientări psihoterapeutice s-a unit sub egida Federației Române de Psihoterapie. Aceasta a fost creată ca organizație profesională umbrela destinată să ofere un cadru de colaborare între asociațiile naționale membre, reprezentând diferite abordări psihoterapeutice și unind astfel resurse, practică și expertiză într-un scop comun: promovarea, dezvoltarea și standardizarea psihoterapiei în România.
În 2001 Federația Română de Psihoterapie reunea 12 asociații profesionale naționale, din diferite modalități psihoterapeutice. Aceste asociații profesionale au fost: Asociația de Psihoterapie prin Relaxare, Simboluri și Hipnoză (APRSH), Asociația pentru Psihologie și Psihoterapie Adleriană din Românoa (APAR), Asociația Română de Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană (ARHTE), Asociația Română de Psihodramă Clasică (ARPsiC), Asociația Română de Psihoterapie Psihanalitică (ARPP), Asociația Română de Somatoterapie (ARS), Asociația Română de Terapie Comportamentală și Cognitivă (ARTCC), Societatea de Analiză Existențială și Logoterapie (SAEL), Societatea de Psihodramă J.L. Moreno (SPJLM) și Societatea Română de Analiză Tranzacțională (SRAT).
Tot în 2001 a fost elaborat primul regulament de acreditare și certificare a psihoterapeuților, conform cu standardele de formare impuse de Asociația Europeană de Psihoterapie.
Rolul în acreditare și promovarea standardelor
Unul dintre reperele istorice semnificative ale FRP a fost rolul acordat acreditării psihoterapeuților prin acreditarea europeană standardizată. În calitate de Organizație Națională de Acordare a Certificării/ National Awarding Organisation (NAO) pentru România sub umbrela Asociației Europene de Psihoterapie, Federația Română de Psihoterapie gestionează procedurile de recunoaștere profesională europeană – inclusiv accesul la Certificatul european de psihoterapeut/ European Certificate of Psychotherapy (ECP) –, ceea ce a plasat organizația în centrul proceselor de aliniere la standardele europene de competență și formare profesională.
Creștere și consolidare
De-a lungul anilor, Federația Română de Psihoterapie s-a extins ca structură și reprezentativitate: a reunit un număr tot mai mare de asociații profesionale din diverse școli și orientări de psihoterapie, ajungând să includă 42 de organizații membre cu mii de practicieni și formatori afiliați – de la nivel de formare inițială și cursanți în diferite etape de specializare, până la nivelul de formatori și supervizori.
Pe măsură ce câmpul profesional al psihoterapiei din România și-a consolidat poziția, Federația Română de Psihoterapie a avut un rol crescând nu doar în acreditare, ci și ca partener în dialogul cu autoritățile statului privind reglementarea profesiei de psihoterapeut și în eforturile de recunoaștere legislativă a acestei profesii în cadrul sistemului de sănătate și educațional.
În ansamblu, istoria Federației Române de Psihoterapie este un proces continuu de consolidare a identității profesionale a psihoterapiei în România, prin colaborare, standardizare și conectare la reperele internaționale ale practicii clinice și educaționale.
Contribuții la dezvoltarea psihoterapiei în România
Pe parcursul existenței sale, Federația Română de Psihoterapie a jucat un rol central în:
- crearea unui cadru de cooperare între școli și comunități de formare;
- promovarea standardelor profesionale și etice în psihoterapie;
- susținerea integrării practicii psihoterapeutice în structurile profesionale naționale și europene;
- participarea la inițiative care vizează recunoașterea și reglementarea profesiei.
