DOMENIUL 1

Practica profesională autonomă și responsabilă

Psihoterapeutul european este competent să își exercite profesia într-un mod autonom, responsabil, etic și conform standardelor profesionale recunoscute, asumându-și atât răspunderea față de client, cât și față de profesie și societate.

§1.1. Dezvoltarea unei practici profesionale

Psihoterapeutul este competent să:

·      își stabilească și să își mențină o practică profesională clar definită, recunoscută și transparentă;

·      respecte cadrul legal și profesional aplicabil exercitării psihoterapiei;

·      își asume responsabilitatea pentru modul în care își desfășoară activitatea profesională;

·      comunice în mod corect și onest informații despre formarea, calificările și competențele sale;

·      mențină o apartenență activă la o organizație profesională de psihoterapie;

·      dispună de o asigurare de răspundere profesională adecvată;

·      stabilească proceduri clare pentru gestionarea absențelor, situațiilor de urgență sau a imposibilității temporare de a profesa;

·      se asigure că practica sa este exercitată într-un mod care protejează demnitatea, siguranța și drepturile clientului.

§1.2. Asigurarea unui cadru adecvat de lucru

Psihoterapeutul este competent să:

·      ofere un cadru de lucru sigur, confidențial și adecvat desfășurării psihoterapiei;

·      asigure condiții fizice și psihologice care să favorizeze procesul psihoterapeutic;

·      creeze și să mențină un cadru profesional clar (durată, frecvență, onorarii, reguli de anulare);

·      stabilească limite profesionale ferme și coerente;

·      recunoască și să gestioneze situațiile în care cadrul psihoterapeutic este afectat sau amenințat;

·      adapteze cadrul de lucru în funcție de nevoile clientului, fără a compromite siguranța sau etica profesională.

§1.3. Asigurarea calității practicii profesionale

Psihoterapeutul este competent să:

·      își monitorizeze și să își evalueze constant propria practică profesională;

·      utilizeze supervizarea și reflecția profesională ca instrumente de asigurare a calității;

·      recunoască limitele competenței proprii și să solicite sprijin profesional atunci când este necesar;

·      mențină o documentare adecvată și responsabilă a activității psihoterapeutice;

·      respecte procedurile etice și profesionale privind confidențialitatea și protecția datelor;

·      răspundă în mod transparent și profesionist la eventuale reclamații sau dificultăți apărute în practică.

§1.4. Menținerea dezvoltării profesionale

Psihoterapeutul este competent să:

·      se angajeze într-un proces continuu de formare profesională;

·      își actualizeze cunoștințele teoretice și clinice în domeniul psihoterapiei;

·      rămână informat cu privire la evoluțiile științifice și profesionale relevante;

·      participe la activități de formare continuă, conferințe, seminarii și alte evenimente profesionale;

·      integreze noile cunoștințe în practica sa într-un mod critic și responsabil.

§1.5. Menținerea dezvoltării personale

Psihoterapeutul este competent să:

·      își dezvolte autocunoașterea și capacitatea de reflecție personală;

·      recunoască impactul propriei persoane asupra procesului psihoterapeutic;

·      gestioneze în mod responsabil propriile limite, vulnerabilități și reacții emoționale;

·      utilizeze procese de dezvoltare personală ca parte a maturității profesionale;

·      prevină epuizarea profesională și să mențină un echilibru sănătos între viața profesională și cea personală;

·      înțeleagă că propria dezvoltare personală este un element esențial al competenței profesionale în psihoterapie.

DOMENIUL 2

Relația psihoterapeutică

Psihoterapeutul european este competent să stabilească, să mențină, să gestioneze și să încheie o relație psihoterapeutică profesionistă, sigură și eficientă, care să susțină procesul de schimbare și dezvoltare al clientului.

§2.1. Stabilirea relației psihoterapeutice

Psihoterapeutul este competent să:

·      inițieze o relație psihoterapeutică bazată pe respect, încredere și colaborare;

·      creeze un climat de siguranță emoțională și psihologică;

·      manifeste empatie, autenticitate și prezență profesională;

·      comunice clar natura profesională a relației psihoterapeutice;

·      explice rolurile și responsabilitățile psihoterapeutului și ale clientului;

·      stabilească limite clare și etice încă de la începutul relației;

·      construiască o alianță psihoterapeutică adecvată nevoilor și capacităților clientului.

§2.2. Gestionarea și menținerea relației psihoterapeutice

Psihoterapeutul este competent să:

·      mențină continuitatea și coerența relației psihoterapeutice;

·      fie atent la dinamica relațională și la procesele emergente;

·      gestioneze în mod profesionist propriile reacții emoționale;

·      utilizeze reflecția profesională și supervizarea pentru susținerea relației;

·      adapteze stilul relațional și intervențiile în funcție de evoluția clientului;

·      protejeze cadrul psihoterapeutic de confuzii de rol sau încălcări de limite;

·      recunoască și să gestioneze procesele de transfer și contratransfer.

§2.3. Gestionarea dificultăților în relația psihoterapeutică

Psihoterapeutul este competent să:

·      recunoască semnele de tensiune, ruptură sau impas relațional;

·      abordeze dificultățile relaționale într-un mod deschis și responsabil;

·      utilizeze dificultățile apărute ca oportunități de lucru psihoterapeutic;

·      evite defensivitatea, retragerea sau reacțiile punitive;

·      clarifice neînțelegerile și așteptările nerealiste;

·      solicite supervizare sau consultare profesională atunci când dificultățile persistă;

·      protejeze clientul și procesul psihoterapeutic de escaladarea conflictelor.

§2.4. Încheierea relației psihoterapeutice

Psihoterapeutul este competent să:

·      planifice în mod adecvat încheierea procesului de psihoterapie;

·      discute din timp cu clientul despre finalizarea relației psihoterapeutice;

·      sprijine clientul în procesarea emoțiilor legate de separare și încheiere;

·      evalueze împreună cu clientul rezultatele și schimbările obținute;

·      gestioneze întreruperile premature ale psihoterapiei într-un mod etic și profesionist;

·      ofere, atunci când este necesar, orientare către alte forme de sprijin;

·      încheie relația psihoterapeutică într-un mod care respectă demnitatea și autonomia clientului.

DOMENIUL 3

Explorare (evaluare, diagnostic și conceptualizare)

Psihoterapeutul european este competent să exploreze situația clientului într-un mod profesionist și riguros, prin evaluare, diagnostic (acolo unde este relevant) și conceptualizare clinică, ca bază pentru deciziile psihoterapeutice ulterioare.

§3.1. Realizarea evaluării

Psihoterapeutul este competent să:

·      realizeze o evaluare inițială adecvată a situației clientului;

·      colecteze informații relevante privind dificultățile prezentate, istoricul personal, relațional și contextual;

·      utilizeze metode de evaluare adecvate orientării sale psihoterapeutice;

·      adapteze procesul de evaluare la capacitatea de reflecție, nivelul de funcționare și contextul clientului;

·      recunoască limitele evaluării inițiale și necesitatea revizuirii acesteia pe parcursul psihoterapiei;

·      evalueze riscurile potențiale pentru client sau pentru alte persoane și să acționeze conform cadrului etic și legal;

·      documenteze procesul de evaluare într-un mod profesionist și confidențial.

§3.2. Formularea diagnosticului

Psihoterapeutul este competent să:

·      utilizeze diagnosticul clinic acolo unde acesta este relevant și justificat;

·      distingă clar între diagnostic și înțelegerea psihoterapeutică globală a clientului;

·      evite reducerea persoanei la o etichetă diagnostică;

·      integreze diagnosticul într-o perspectivă clinică mai largă;

·      comunice clientului, într-un limbaj adecvat, sensul și limitele unui diagnostic;

·      recunoască faptul că nu toate orientările psihoterapeutice folosesc diagnosticul ca instrument central;

·      adapteze intervențiile psihoterapeutice dincolo de clasificările diagnostice formale.

§3.3. Conceptualizarea și alegerea abordării psihoterapeutice

Psihoterapeutul este competent să:

·      integreze informațiile obținute într-o conceptualizare coerentă a cazului;

·      utilizeze un cadru teoretic adecvat orientării psihoterapeutice practicate;

·      formuleze ipoteze de lucru privind dinamica dificultăților clientului;

·      includă factori de menținere, resurse și potențial de schimbare;

·      țină cont de contextul cultural, social și relațional al clientului;

·      decidă asupra abordării psihoterapeutice celei mai potrivite;

·      adapteze conceptualizarea și abordarea pe parcursul procesului de psihoterapie;

·      implica clientul, într-o manieră colaborativă, în înțelegerea propriei situații.

DOMENIUL 4

Contractare (obiective, planuri și strategii)

Psihoterapeutul european este competent să stabilească, împreună cu clientul, un acord psihoterapeutic clar și flexibil, care să definească obiectivele, planurile și strategiile procesului de psihoterapie.

§4.1. Contractarea cu pacientul/clientul

Psihoterapeutul este competent să:

·      stabilească un acord psihoterapeutic explicit, verbal și/sau scris;

·      clarifice scopul psihoterapiei și așteptările reciproce;

·      definească rolurile și responsabilitățile psihoterapeutului și ale clientului;

·      stabilească obiectivele inițiale ale psihoterapiei, într-o manieră realistă și negociată;

·      precizeze cadrul psihoterapeutic (durata ședințelor, frecvența, onorariile, regulile de anulare);

·      clarifice aspectele legate de confidențialitate și limitele acesteia;

·      adapteze nivelul de formalizare a contractului la nevoile și capacitățile clientului;

·      revizuiască acordul psihoterapeutic ori de câte ori este necesar, pe parcursul procesului.

§4.2. Planificarea psihoterapiei

Psihoterapeutul este competent să:

·      elaboreze un plan psihoterapeutic coerent, bazat pe evaluare și conceptualizare;

·      stabilească strategii de intervenție adecvate obiectivelor convenite;

·      aleagă metode și tehnici compatibile cu formarea și competența sa profesională;

·      adapteze planul de psihoterapie la ritmul, resursele și limitele clientului;

·      integreze flexibilitatea ca principiu de lucru, evitând rigiditatea planificării;

·      monitorizeze progresul în raport cu obiectivele stabilite;

·      ajusteze planul și strategiile de intervenție în funcție de evoluția procesului psihoterapeutic;

·      recunoască situațiile în care este necesară re-contractarea sau re-orientarea procesului.

DOMENIUL 5

Tehnici și intervenții psihoterapeutice

Psihoterapeutul european este competent să utilizeze, să gestioneze și să integreze tehnici și intervenții psihoterapeutice adecvate, în concordanță cu formarea sa profesională, conceptualizarea cazului și nevoile specifice ale clientului.

§5.1. Utilizarea tehnicilor și intervențiilor „standard”

Psihoterapeutul este competent să:

·      utilizeze tehnici și intervenții specifice orientării psihoterapeutice în care este format;

·      aplice intervențiile într-un mod coerent cu cadrul teoretic asumat;

·      adapteze tehnicile la obiectivele psihoterapiei și la nivelul de funcționare al clientului;

·      utilizeze intervenții validate prin practică profesională și cercetare;

·      mențină coerența între conceptualizarea cazului și intervențiile aplicate;

·      evite utilizarea mecanică sau rigidă a tehnicilor;

·      monitorizeze impactul intervențiilor asupra clientului.

§5.2. Gestionarea conținutului emoțional al ședințelor

Psihoterapeutul este competent să:

·      recunoască și să tolereze emoții intense exprimate în ședințele de psihoterapie;

·      creeze un cadru sigur pentru explorarea și procesarea emoțiilor;

·      susțină reglarea emoțională a clientului;

·      recunoască limitele capacității de procesare emoțională ale clientului;

·      prevină retraumatizarea sau supraîncărcarea emoțională;

·      gestioneze propriile reacții emoționale într-un mod profesionist;

·      utilizeze supervizarea pentru clarificarea proceselor emoționale complexe.

§5.3. Utilizarea altor tehnici și intervenții

Psihoterapeutul este competent să:

·      integreze tehnici și intervenții provenite din alte orientări psihoterapeutice, atunci când este justificat;

·      utilizeze metode complementare doar în măsura în care este competent și format pentru acestea;

·      adapteze intervențiile la contextul cultural, social și relațional al clientului;

·      recunoască limitele competenței sale în utilizarea unor tehnici specifice;

·      evite utilizarea unor metode care nu sunt compatibile cu etica profesională;

·      informeze clientul cu privire la natura și scopul intervențiilor utilizate;

·      mențină responsabilitatea profesională în alegerea și aplicarea intervențiilor.

DOMENIUL 6

Încheierea și evaluarea psihoterapiei

Psihoterapeutul european este competent să conducă procesul de încheiere a psihoterapiei într-un mod profesionist și etic și să evalueze parcursul și rezultatele procesului psihoterapeutic.

§6.1. Lucrul orientat spre finalizarea psihoterapiei

Psihoterapeutul este competent să:

·      recunoască momentul potrivit pentru orientarea procesului către finalizare;

·      discute cu clientul perspectivele și criteriile de încheiere a psihoterapiei;

·      sprijine clientul în consolidarea schimbărilor obținute;

·      faciliteze transferul competențelor și resurselor dezvoltate în viața cotidiană;

·      pregătească clientul pentru diminuarea treptată a dependenței de cadrul psihoterapeutic;

·      abordeze reacțiile emoționale legate de apropierea finalului procesului;

·      mențină o atitudine deschisă și colaborativă în raport cu finalizarea.

§6.2. Gestionarea încheierii psihoterapiei

Psihoterapeutul este competent să:

·      încheie procesul de psihoterapie într-un mod structurat și clar;

·      respecte cadrul etic și contractual stabilit;

·      sprijine clientul în procesarea emoțiilor de separare și încheiere;

·      recunoască și să gestioneze situațiile de întrerupere prematură;

·      ofere, atunci când este necesar, orientare către alte forme de sprijin;

·      evite abandonarea clientului sau întreruperile nejustificate;

·      documenteze corespunzător încheierea procesului psihoterapeutic.

§6.3. Înregistrarea și evaluarea parcursului psihoterapiei

Psihoterapeutul este competent să:

·      mențină o documentare adecvată a procesului psihoterapeutic;

·      evalueze progresul și rezultatele psihoterapiei în raport cu obiectivele stabilite;

·      utilizeze feedback-ul clientului în evaluarea procesului;

·      reflecteze critic asupra eficacității intervențiilor utilizate;

·      identifice aspecte de învățare și dezvoltare profesională;

·      utilizeze evaluarea procesului ca instrument de asigurare a calității;

·      respecte confidențialitatea și legislația privind gestionarea datelor.

DOMENIUL 7

Colaborarea cu alți profesioniști

Psihoterapeutul european este competent să colaboreze în mod responsabil și eficient cu alți profesioniști și servicii, în interesul clientului și cu respectarea cadrului etic, legal și profesional al psihoterapiei.

§7.1. Colaborarea cu alți profesioniști

Psihoterapeutul este competent să:

·      recunoască situațiile în care colaborarea cu alți profesioniști este necesară sau benefică;

·      inițieze și să mențină colaborări profesionale adecvate cu alți specialiști (de exemplu: medici, psihiatri, psihologi, asistenți sociali, cadre educaționale, alți psihoterapeuți);

·      clarifice scopul și limitele colaborării interdisciplinare;

·      respecte competențele, rolurile și responsabilitățile celorlalți profesioniști implicați;

·      obțină consimțământul informat al clientului pentru schimbul de informații, atunci când este necesar;

·      asigure confidențialitatea și protecția datelor în cadrul colaborării;

·      documenteze în mod adecvat colaborarea profesională;

·      acționeze întotdeauna în interesul superior al clientului.

§7.2. Funcționarea ca membru al unei echipe

Psihoterapeutul este competent să:

·      funcționeze eficient ca membru al unei echipe multidisciplinare;

·      comunice clar și profesionist în cadrul echipei;

·      își asume responsabilitatea pentru propriile contribuții profesionale;

·      respecte deciziile colective ale echipei, în limitele eticii și competenței sale;

·      gestioneze diferențele de opinie într-un mod constructiv;

·      recunoască și să semnaleze situațiile în care deciziile de echipă pot intra în conflict cu etica psihoterapeutică;

·      mențină identitatea profesională a psihoterapeutului în cadrul colaborărilor instituționale.

DOMENIUL 8

Utilizarea supervizării, intervizării și evaluării critice

Psihoterapeutul european este competent să utilizeze supervizarea, intervizarea și evaluarea critică a propriei practici ca instrumente esențiale pentru menținerea calității, siguranței și dezvoltării profesionale continue în psihoterapie.

§8.1. Evaluarea de rutină a practicii profesionale

Psihoterapeutul este competent să:

·      participe în mod regulat la supervizare profesională;

·      utilizeze intervizarea (intervision/peer-intervision) ca formă de reflecție profesională între colegi;

·      își evalueze critic propria practică psihoterapeutică;

·      reflecteze asupra deciziilor clinice, a relațiilor psihoterapeutice și a intervențiilor utilizate;

·      recunoască limitele competenței proprii și să solicite sprijin profesional atunci când este necesar;

·      utilizeze feedback-ul primit în supervizare și intervizare pentru îmbunătățirea practicii;

·      identifice riscurile potențiale pentru client și pentru procesul psihoterapeutic;

·      integreze evaluarea critică în procesul de asigurare a calității profesionale;

·      mențină o atitudine deschisă față de învățare, corecție și dezvoltare profesională.

DOMENIUL 9

Etică și sensibilitate culturală

Psihoterapeutul european este competent să își exercite practica în cadrul unui sistem etic clar și să manifeste sensibilitate față de diferențele sociale, culturale și politice care influențează procesul de psihoterapie.

§9.1. Practicarea psihoterapiei într-un cadru etic

Psihoterapeutul este competent să:

·      cunoască și să respecte codurile etice relevante pentru exercitarea psihoterapiei;

·      integreze principiile etice în toate aspectele practicii profesionale;

·      recunoască și să gestioneze dilemele etice într-un mod responsabil;

·      solicite supervizare, consultare etică sau sprijin profesional atunci când se confruntă cu situații etice complexe;

·      protejeze drepturile, demnitatea și autonomia clientului;

·      evite orice formă de abuz, exploatare sau discriminare;

·      acționeze cu integritate profesională în relația cu clientul, colegii și instituțiile;

·      respecte cadrul legal aplicabil practicii psihoterapeutice.

§9.2. Lucrul cu diferențele sociale și culturale

Psihoterapeutul este competent să:

·      manifeste respect față de diversitatea culturală, etnică, religioasă, de gen, orientare sexuală, statut social, dizabilitate sau alte diferențe;

·      recunoască influența contextului cultural și social asupra experienței clientului;

·      evite stereotipurile, prejudecățile și presupunerile necritice;

·      reflecteze asupra propriilor valori, convingeri și poziționări culturale;

·      adapteze intervențiile psihoterapeutice la specificul cultural al clientului;

·      recunoască impactul discriminării, marginalizării sau excluziunii sociale asupra sănătății psihice;

·      creeze un spațiu psihoterapeutic incluziv și respectuos.

§9.3. Lucrul cu contextul social, cultural și politic al psihoterapiei

Psihoterapeutul este competent să:

·      recunoască influența factorilor sociali, economici și politici asupra vieții psihice a clientului;

·      înțeleagă modul în care contexte precum migrația, sărăcia, violența, conflictele sociale sau instabilitatea politică pot afecta procesul psihoterapeutic;

·      integreze aceste dimensiuni în înțelegerea clinică a clientului;

·      evite individualizarea excesivă a problemelor care au cauze structurale sau sociale;

·      manifeste responsabilitate socială în exercitarea profesiei;

·      contribuie, în limitele rolului profesional, la promovarea sănătății psihice și a drepturilor fundamentale ale persoanei.

DOMENIUL 10

Management și administrare

Psihoterapeutul european este competent să gestioneze în mod responsabil și profesionist aspectele administrative, organizaționale și financiare ale practicii sale, asigurând funcționarea acesteia în conformitate cu standardele etice, legale și profesionale.

§10.1. Gestionarea practicii profesionale

Psihoterapeutul este competent să:

·      organizeze și să administreze practica psihoterapeutică într-un mod coerent și responsabil;

·      respecte legislația aplicabilă în domeniul muncii, fiscalității, protecției datelor și protecției consumatorului;

·      mențină o evidență adecvată a activității profesionale (programări, documente, contracte, note clinice);

·      asigure confidențialitatea și securitatea informațiilor și documentelor profesionale;

·      comunice clar și transparent condițiile administrative ale psihoterapiei;

·      gestioneze relația contractuală cu clienții într-un mod corect și etic;

·      stabilească și să respecte politici clare privind onorariile, plățile și anulările;

·      răspundă responsabil solicitărilor administrative și profesionale.

§10.2. Gestionarea unei activități independente sau a unei mici organizații

Psihoterapeutul este competent să:

·      administreze o activitate profesională independentă sau o mică structură organizațională;

·      înțeleagă responsabilitățile financiare și fiscale ale practicii sale;

·      gestioneze resursele materiale și financiare într-un mod responsabil;

·      planifice sustenabilitatea practicii psihoterapeutice;

·      respecte normele privind publicitatea profesională și promovarea serviciilor de psihoterapie;

·      evite orice formă de publicitate înșelătoare sau exagerată;

·      se asigure că prezentarea publică a practicii reflectă corect competențele și limitele profesionale;

·      gestioneze relațiile contractuale cu colaboratori sau angajați, acolo unde este cazul.

DOMENIUL 11

Cercetare

Psihoterapeutul european este competent să înțeleagă rolul cercetării în dezvoltarea psihoterapiei ca disciplină științifică și practică profesională și să utilizeze în mod responsabil rezultatele cercetării în activitatea sa.

§11.1. Cunoașterea cercetării în psihoterapie

Psihoterapeutul este competent să:

·      fie informat cu privire la cercetarea relevantă în domeniul psihoterapiei;

·      înțeleagă conceptele de bază ale cercetării științifice aplicabile psihoterapiei;

·      recunoască diferitele tipuri de cercetare (cantitativă, calitativă, studii de caz, meta-analize);

·      evalueze critic calitatea și relevanța studiilor de cercetare;

·      distingă între dovezi științifice, practică bazată pe experiență și opinii personale;

·      înțeleagă limitele cercetării existente și aplicabilitatea acesteia în practica clinică;

·      integreze cunoașterea științifică cu experiența clinică și nevoile individuale ale clientului.

§11.2. Implicarea în activități de cercetare adecvate

Psihoterapeutul este competent să:

·      participe, în funcție de rolul și nivelul său de competență, la activități de cercetare în psihoterapie;

·      desfășoare cercetare în conformitate cu principiile etice și deontologice;

·      obțină consimțământul informat al participanților la cercetare;

·      protejeze confidențialitatea și datele personale ale participanților;

·      evite conflictele de interese în activitatea de cercetare;

·      utilizeze metode de cercetare adecvate și riguroase;

·      disemineze rezultatele cercetării într-un mod responsabil;

·      contribuie la dezvoltarea cunoașterii și practicii psihoterapeutice.

DOMENIUL 12

Prevenție și educație

Psihoterapeutul european este competent să contribuie, în limitele rolului său profesional, la activități de prevenție și educație, promovând sănătatea psihică, dezvoltarea personală și înțelegerea psihoterapiei în rândul clienților și al publicului larg.

§12.1. Prevenție și educație în lucrul cu clienții

Psihoterapeutul este competent să:

·      sprijine clienții în dezvoltarea resurselor personale și relaționale;

·      promoveze comportamente de auto-îngrijire și prevenție a dificultăților psihice;

·      faciliteze conștientizarea factorilor de risc și de protecție;

·      susțină dezvoltarea competențelor de reglare emoțională și adaptare;

·      ofere informații relevante despre sănătatea psihică, într-un limbaj accesibil;

·      încurajeze autonomia clientului în menținerea schimbărilor obținute;

·      integreze dimensiunea preventivă în procesul psihoterapeutic, atunci când este adecvat;

·      evite confundarea rolului psihoterapeutic cu cel de educator generalist sau formator informal.

§12.2. Prevenție și educație în lucrul cu alții

Psihoterapeutul este competent să:

·      contribuie la activități educaționale destinate publicului larg, instituțiilor sau comunităților;

·      promoveze o înțelegere corectă și responsabilă a psihoterapiei;

·      participe la programe de prevenție în domeniul sănătății psihice;

·      colaboreze cu instituții educaționale, sociale sau medicale, atunci când este relevant;

·      comunice informații într-un mod etic, bazat pe dovezi și fără promisiuni nerealiste;

·      respecte limitele competenței sale profesionale în activitățile educaționale;

·      evite folosirea activităților de prevenție și educație ca formă de autopromovare neetică;

·      contribuie la reducerea stigmatizării problemelor de sănătate psihică.

DOMENIUL 13

Managementul schimbării, al crizei și al lucrului cu trauma

Psihoterapeutul european este competent să recunoască, să gestioneze și să intervină în situații de schimbare majoră, criză și traumă, într-un mod responsabil, etic și adecvat nivelului său de formare și competență profesională.

§13.1. Gestionarea schimbării și a crizei

Psihoterapeutul este competent să:

·      recunoască procesele de schimbare semnificativă din viața clientului;

·      înțeleagă impactul psihologic al tranzițiilor majore (pierderi, separări, schimbări de rol, migrație, boală);

·      identifice semnele de criză psihologică;

·      sprijine clientul în mobilizarea resurselor personale și relaționale;

·      faciliteze adaptarea la schimbare într-un mod gradat și sigur;

·      mențină stabilitatea cadrului psihoterapeutic în perioade de criză;

·      recunoască limitele intervenției psihoterapeutice în situații acute;

·      colaboreze cu alte servicii sau profesioniști atunci când este necesar.

§13.2. Lucrul cu persoane aflate în criză

Psihoterapeutul este competent să:

·      evalueze nivelul de risc asociat unei situații de criză;

·      recunoască semnele de pericol iminent pentru client sau pentru alte persoane;

·      acționeze conform procedurilor etice și legale în situații de risc crescut;

·      ofere intervenții de susținere adecvate situațiilor de criză;

·      sprijine clientul în restabilirea unui sentiment minim de siguranță;

·      evite intervențiile care pot intensifica dezorganizarea psihică;

·      utilizeze supervizarea și colaborarea interdisciplinară în gestionarea crizelor;

·      documenteze în mod adecvat intervențiile realizate.

§13.3. Lucrul cu persoane traumatizate

Psihoterapeutul este competent să:

·      recunoască manifestările psihologice ale traumei;

·      înțeleagă impactul traumei asupra funcționării emoționale, cognitive și relaționale;

·      adapteze intervențiile psihoterapeutice la nevoile specifice ale persoanelor traumatizate;

·      creeze un cadru de siguranță și stabilitate;

·      evite retraumatizarea;

·      lucreze într-un ritm adecvat capacității de procesare a clientului;

·      recunoască limitele competenței sale în lucrul cu trauma;

·      orienteze clientul către servicii specializate atunci când este necesar;

·      utilizeze supervizarea ca resursă esențială în lucrul cu trauma.