Asociația Română de Psihodramă Clasică

Istoricul asociației

În anul 1991, în cadrul Seminariilor de psihoterapie de la Gătaia, Giovanni Boria, psihoterapeut Italian, directorul Studioului de Psihodramă de la Milano susține primul work-shop de psihodrama. Un grup de persoane susţinute de generosul profesor Mircea Lăzărescu doresc să se înscrie la un curs de formare în psihodramă sustinut de Giovanni Boria, aşa că se decide începerea cursului de formare cu două grupuri de câte 12 persoane, unul la Gătaia şi altul la Sibiu. De ce în România? Pentru că aici s-a născut Moreno, părintele psihodramei, sociometriei şi psihoterapiei de grup – cum avea să scrie pe placa comemorativă din strada Şerban Vodă Nr.50, Bucureşti, pusă zece ani mai târziu de Asociaţia Română de Psihodramă Clasică.

În 1995 au absolvit primii psihoterapeuţi – directori de psihodramă clasică. Diplomele eliberate de Şcoala de Psihodramă Clasică de la Milano au fost acordate în mod festiv în Studioul de la Gătaia în prezenţa profesorului acad. Mircea Lăzărescu. În acelaşi an s-a înfiinţat Asociaţia Română de Psihodramă Clasică, cu sediul la Arad, avându-l ca şi preşedinte pe Andrei Dumitrescu.

Un pas esenţial în acest parcurs al difuzării psihodramei a fost crearea şi consolidarea centrelor de formare a noilor generaţii de psihodramatişti în mai multe centre: Bucureşti, Braşov, Sibiu, Arad, Timişoara şi Craiova. Acest demers a fost coordonat cu perseverenţă şi curaj de Violeta PECICAN (Arad) – președinte al Asociației între anii 1999-2007, Dana DRAGOTEANU (București) – vicepreşedinte al Asociaţiei şi director al Comisiei profesionale, împreună cu formatorii Mihaela BRAD (Arad), Radu VULCU (Sibiu, Craiova), Daciana ZEGREA (Timişoara), Anca NICOLAE (Bucureşti), Mihaela BUCUŢĂ (Braşov, Sibiu), Gabriela DIMA (Braşov), Angela IONESCU (Bucureşti), Mona PECICAN (Timişoara), Svetlana Popovici (Sibiu), Irina GRUIA (Craiova).

Anii următori, în care s-au succedat la conducerea ARPsiC în calitate de președinți Radu Vulcu  (Sibiu, 2008-2016) și Mihaela Bucuță (Sibiu, 2016-2023), au fost caracterizați de acțiuni comune de organizare a unor conferințe naționale în colaborare cu colegii de la Societatea de Psihodramă JLMoreno, a unor școli de vară și workshopuri tematice de interes profesional, cu invitați de marcă din Italia, SUA, Eleveția, Norvegia, Marea Britanie. Participarea specialiștilor din cadrul ARPsiC la evenimente internaționale, în structurile de conducere  ale Federației Europene a Organizațiilor de Formare în Psihodramă (Dana Dragoteanu în Comisia de atestare), cât și prezența în proiecte europene Grundtvig și Daphne sub egida FEPTO, au lansat asociația într-un circuit european dinamic. De asemenea, în perioada 2011-2015, Dana Dragoteanu a ocupat funcția de președinte a FRP, unde a desfășurat o activitate susținută de promovare a psihoterapiei în România.

În prezent, președintele ARPsiC este Angela Ionescu (București), al cărei mandat a început în 2023. În ultimii ani ARPsiC a continuat organizarea de conferințe naționale și internaționale de psihodramă în parteneriat cu Societatea de Psihodramă JLMoreno și Federația Europeană a Organizațiilor de Formare în Psihodramă, a organizat școli de vară și workshopuri tematice susținute de specialiști români sau invitați din Elveția, Italia, Grecia, Macedonia etc., evenimente pentru comunitatea psihodramatiștilor, a inițiat proiectul Seri de psihodramă în colaborare cu librăria Cărturești și cu biblioteci din țară, a participat la proiectul Psihoterapia pe înțelesul tuturor, organizat de FRP.

În toată această perioadă ARPsiC a organizat și derulat programul de formare în psihodramă, acreditat de Colegiul Psihologilor din România, program care actualmente se desfășoară în centrele București, Craiova și Timișoara.

Membrii ARPsiC

La momentul actual, numărul de membrii activi ai ARPsiC este 193, iar alături de aceștia membrii de onoare sunt: Dr. ZERKA T. MORENO – SUA (13.06.1917 – 19.09.2016), Dr. GIOVANNI BORIA – Italia, Dr. MIRCEA LĂZĂRESCU – România, HORAȚIU NIL ALBINI -România,

Specificul metodei de psihoterapie

“Psihodrama este acea metodă care cercetează adevărul sufletului prin intermediul acțiunii”

Jacob Levy Moreno (18 mai1889 – 14 mai 1974) este cunoscut ca psihiatru, psiho-sociolog și educator cu recunoaștere internațională, iar contribuțiile sale remarcabile țin de crearea psihodramei, a sociometriei și de inițierea psihoterapiei de grup. Născut în București, Moreno a crescut, a studiat și și-a desfășurat prima parte a activității în Austria. În 1925 a emigrat în SUA, unde a dezvoltat teatrul improvizației, sociometria, metodologia psihodramatică la Sanatoriul Beacon.

Specificul psihodramei este acela că îmbină dialogul și intervențiile verbale cu tehnicile de acțiune, punerea în scenă, concretizarea, folosirea spațiului și a corporalității, mișcarea și interacțiunea. În raportul verbalizare – acțiune, aceasta din urmă este favorizată. Scopul este de a permite persoanei să iasă din zona de vag, abstract, raționalizare, repetiție nevrotică și de a-i propune să experimenteze în concret, aici și acum, îmbinând palierele cognitiv-afectiv-corporal.

Psihodrama clasică se lucrează într-un studio special amenajat, care constă dintr-un spațiu izolat fonic, prevăzut cu un sistem de iluminat care permite modularea luminii, cu o scenă rotundă, un spațiu pentru auditoriu, recuzită (scaune, perne, eșarfe colorate, marionete, etc.), balcon. Metodologia psihodramatică poate fi însă aplicată cu succes și în altfel de spații, neutre, fără amenajare specială.

Psihodrama, în forma sa cea mai eficientă se utilizează în grup, participanții devenind suport și agenți terapeutici unii pentru ceilalți. Participanții contribuie la punerea în scenă a conținuturilor interne ale celui care este ales ca protagonist, în calitate de Euri auxiliare sau de martori din auditoriu. Psihodrama poate fi folosită și cu un singur client, atunci când nu există un grup sau nu este posibilă inserarea acestuia într-un grup, variantă numită psihodrama individuală.

La psihodramă participă: Directorul- cel care conduce sesiunea de psihodramă, Protagonistul- persoana care aduce în scenă un conținut intern, Euri auxiliare – membri ai grupului care au fost aleși de protagonist pentru a juca roluri în reprezentaţia psihodramatică, Auditoriul – ceilalţi membrii ai grupului care se retrag în spaţiul rezervat în afara scenei, până la sfârşitul activităţii cu protagonistul.